Durerea aripilor frânte…

Visele se nasc,uneori trăiesc o vreme ,apoi mor…
Inima atunci e invadata de durere precum ziua de întunericul nopții reci…
Ce nefericit e atunci omul care-și vede visul împlinit iar apoi se stinge sub ochii lui îndurerați …
Atunci ar vrea sa urle de durere,sa moara o data cu visul sau spulberat dar lacrimile spală tulburarea suferinței și reaprinde flacăra speranței ,a unei noi încercări de împlinire a visului pierdut.
Vise…vise…toți oamenii au,unele rămân doar vise ,altele devin realitate.Am avut și eu cândva un vis care s-a împlinit iar apoi s-a spulberat și atunci am simțit durerea crunta a aripilor frânte…Atunci am învățat ca suferința te purifica ,te face mai puternic,înveți sa prețuiești viata mai bine,un zâmbet,o îmbrățișare…poate fi ultima… Dar suferința întotdeauna lasă și urme în inima ta nefericita…
Viata nu poate fi doar un lanț de momente fericite , e presărată de multe încercări grele,obstacole care au rolul de a-ți încerca credința,puterea,iubirea…
Dar din fericire speranța revine în inima pustiita și face ca aripile frânte cândva sa zboare din nou spre visul său…

Aripile frânte din înaltul visului trece
Te poarta spre țărâna rece
Durerea amintirii din nou apare
Viata ți se pare atunci trista,amara
Plângi,suspini ,strigi ,ți-e dor
Crezi ca totul s-a sfârșit…
Nu mai zâmbești,lacrimile curg
Suferința pune stăpânire pe inima ta
Dar deodată…
Speranța ,iubirea într-un colt răsare
Îți reda raza unui nou vis…